Cu toții am visat cel puțin o dată să ne luăm un concediu sabatic de măcar câteva luni ca să ne explorăm mai bine motivațiile, obiectivele de carieră și să dăm un restart vieții noastre profesionale. Dacă până acum câteva decenii concediile sabatice erau o raritate, în ultimii ani au devenit o practică din ce în ce mai comună, în special printre angajații din corporații, cu o anumită vechime.
Mai întâlnite în mediul academic, unde profesorii le folosesc uneori pentru derularea de cercetări conexe domeniului lor de activitate, concediile sabatice au început să fie un element din ce în ce mai comun și în ofertele de beneficii ale companiilor mari, mai ales odată cu pandemia. Concediul sabatic este acea perioadă de timp bine definită în care angajații iau o pauză de la job, însă fără a fi un concediu de odihnă propriu-zis. Fiecare angajat decide ce face cu acel timp: își extinde studiile, face muncă de cercetare, explorează sau își dezvoltă unele hobby-uri. Concediul sabatic diferă, însă, de concediul obișnuit prin durată – acesta se poate întinde de la câteva luni la un an sau chiar mai mult, dar oricum este mai lung decât durata unui concediu obișnuit. Din acest motiv, concediul sabatic este mai degrabă rezervat angajaților cu vechime în companie și este acordat doar în anumite condiții, mai ales că, uneori, acesta este și plătit.
Ideea de concediu sabatic era o practică restrânsă în companii, înainte de pandemie. Angajații seniori, cei care au acces de obicei la acest beneficiu, priveau concediile sabatice ca pe ceva neobișnuit și disruptiv, mai ales că majoritatea erau obișnuiți să-și organizeze activitățile de zi cu zi în jurul muncii. Adesea, acești angajați erau și cei care nu puneau neapărat atât de mult preț pe echilibrul dintre viața personală și job și tindeau să se definească prin prisma activității lor profesionale. În același timp, angajații seniori fac parte și dintr-o generație în care relația dintre angajat și angajator era una mult mai stabilă și de durată decât în prezent.
Citiți articolul integral scris de Andreea Bădoiu pe platforma ReginaMaria.ro