În primul an de pandemie se vorbea, se scria mult în spațiul public despre cât de stresați erau oamenii, cât de grea a fost adaptarea la lucrul de acasă (acolo unde a fost posibil), cât de puțin înțelegeau unii manageri ce înseamnă management la distanță, câtă frustrare era atât de partea managementului și de partea echipelor, cum oamenii vor pleca atunci când vor avea puțină claritate despre pandemie.

Că acum ne confruntăm cu multe plecări din companii, nu este o surpriză tocmai mare, dacă suntem onești. La nivel conceptual, eram toți de acord că ne vom confrunta cu o astfel de situație. Însă toți speram că nu ni se va întâmpla nouă. Am făcut exerciții intelectuale despre iminența valului de mutări de oameni, de premutări, dar speranța noastră, așteptările noastre au rămas nealiniate cu acele tribulații ideatice. Gândirea noastră deziderativă a încețoșat gândirea critică.