Federația ‘Solidaritatea Sanitară’ din România le solicită guvernanților elaborarea cadrului normativ privind recunoașterea burnoutului ca boală profesională, în condițiile în care 9 din 10 medici care efectuează gărzi sunt în risc de epuizare profesională.
FSSR cere modificarea OMS 870/2004 privind timpul de lucru și măsuri de prevenție. Federația ‘Solidaritatea Sanitară’ din România a prezentat principalele rezultate ale unei evaluării la nivel național a riscului de epuizare profesională în rândul medicilor care efectuează gărzi. Conform studiului, 4 din 10 medici care efectuează gărzi se află în risc mare de epuizare profesională iar circa 5 din 10 se află în risc mediu de epuizare profesională. În total, 9 din 10 medici care efectuează gărzi sunt în risc de epuizare profesională.
Dintre aspectele evaluate, epuizarea este dimensiunea dominantă (3,72), distanțarea mentală rămânând – pe medie – moderată (2,45).
Categoria de secții Urgență are punctajul mediu cel mai ridicat (2,99), acesta fiind situat în imediata vecinătate a riscului mare de epuizare profesională.
Pragurile testului BAT utilizate: mai mare sau egal cu 2,58 – risc mediu; mai mare sau egal cu 3,01 – risc mare.
Totodată, arată studiul, 3 din 4 specialități sunt cel puțin la risc mediu. Medicii din următoarele specializări se află în zona riscului mare de epuizare profesională (în ordinea ierarhică): Terapie intensivă coronarieni- UTIC, Reumatologie, Chirurgie vasculară, Neurologie, Oncologie medicală Pediatrie, Hematologie, Urologie, Urgență – UPU.
‘Există câteva specialități care sunt deja în zona riscului dublu, având un nivel crescut al scorurilor atât pentru epuizare, cât și pentru distanțare, acesta sugerând riscul de burnout avansat, cu consecințe personale și comportamentale. Cele mai importante sunt Chirurgia vasculară și Reumatologia’, relevă studiul.
Per ansamblu, cercetarea arată medici foarte obosiți, dar încă implicați; angajamentul este încă mare, dar pe fond de oboseală cronică. Combinația poate crește riscul de erori și decompensări rapide dacă nu se intervine organizațional.
Datele arată că nu este vorba doar despre oboseală ocazională, ci despre un risc ocupațional major, accentuat în secțiile cu activitate critică.
‘Standardele privind timpul de muncă în gărzi trebuie aduse în acord cu principiile europene de securitate și sănătate. Deoarece timpul de gardă reprezintă timp de muncă integral, el necesită odihnă compensatorie și limitarea timpului maxim lucrat conform prevederilor legale’, se menționează în comunicat.
Principala ipoteză cauzală privind nivelul crescut al riscului de epuizare profesională a medicilor o reprezintă programul de lucru al acestora, raportat la cele două dimensiuni ale sale: durata activității desfășurată într-o zi de gardă (care pornește de facto de la 24 de ore de lucru continuu și poate ajunge la 30 de ore de lucru continuu) și timpul de lucru săptămânal/lunar, care depășește în mod semnificativ durata maximă legală a timpului de lucru. AGERPRES
