Subiectul utilizării inteligenței artificiale se dezvoltă într-o dihotomie aproape perfectă: pe o direcție avem utilitatea, modernismul înțeles în consistența sa, nevoia de smart și ușurința de interconectare a mai multor platforme colaborative, iar pe de altă parte sunt preocupările legate de modul în care se manifestă mecanizarea și sistematizarea societății, îngrijorările legate de perspectiva dictaturii tehnologiei și dezbaterile despre supraveghere și control.
În plină expansiune trăim paradoxul confuziei. Trecerea de la extazul controlului unor echipamente prin programe semiindependente sau utilizarea nanoroboților, la teama de pierdere a drepturilor și libertăților individuale sub pretexte de eficiență, într-o permanentă suspicionare a elitei tehnocrate.
Devenim ezitanți pentru că observăm apusul erei dominate de eroism, devoțiune, morală sau filosofie și instalarea unei adevărate ere a mașinăriilor, configurarea comenzilor prin inteligență artificială devenind un imperativ dorit. În argumentație, observăm că dacă până acum a devenit larg acceptat faptul că inteligența artificială este utilă în domenii exacte, precum știință sau tehnologia informației, în prezent asistăm la deschiderea sferei de utilizare al acestui instrument și în domenii sociale, precum managementul resurselor umane.
Citește mai mult: https://financialintelligence.ro/inteligenta-articiala-si-managementul-resurselor-umane/
