O analiză de Cristina Tudor, Senior Recruitment Specialist
Înainte de pandemie eram fericiți dacă puteam din când în când să lucrăm de acasă când aveam o urgență. Mai venea o mobilă, mai o țeavă spartă, mai un control la medic și de acasă era mai rapid și ne prindea bine. Firmele de IT începuseră să mai lase angajații chiar câteva zile pe lună să lucreze de acasă și părea un super beneficiu. Chiar îi invidiam că au așa ceva.
Și a venit pandemia și mulți am putut beneficia de lucrul de acasă sau ne-am forțat să lucrăm de acasă. Am lucrat luni bune așa. Unii au descoperit că pot face economie (firmele), că nu au nevoie chiar de tot spațiul și pot renunța măcar la o parte, lucrurile pot merge bine și de la distanță. Alții au considerat că nu este corect pentru toți angajații companiei și i-au chemat pe toți la muncă la birou: “să fim imparțiali, ori toți ori niciunul…“
Și uite așa, astăzi unii chiar își caută doar de acasă, li se pare avantajos. Sau poate este o necesitate să faci studii și să mai completezi veniturile. Poate că și este, numai că există și minusuri pe care ar trebui să le asumăm și pe care nu le vedem la prima vedere.
Sunt companii care fac telemuncă și așa au redus din costuri, chiar dacă au dat o primă pentru lucrul de acasă pentru echipamente sau curent. Și au continuat în acest ritm și sunt în regulă. Activitatea lor se poate face de la distanță, rezultatele există, poate chiar au câștigat clienți internaționali și totul este în regulă.
Ce au făcut ca să meargă? În primul rând au pregătit oamenii să lucreze de acasă și managerii să gestioneze eficient asta. Nu este suficient să ai o echipă prin țară și să faci o sedință la distanță ca să faci lucrurile să meargă. Este un efort din partea tuturor, investiție în formare angajaților, managerilor, instrumente noi de urmărire a rezultatelor. Nu e simplu, dar nici imposibil.
Au fost companii care au putut oferi opțiunea de telemuncă doar pentru o parte din personal. Cum ai putea să conduci o linie de producție de la distanță, să faci pâine pe laptop sau să lași copiii în clasă să învețe singuri… ? Unii au zis că dacă nu merge pentru toți, nu dau telemuncă ca să nu fie unii nemulțumiți. Dacă munca mea nu se pretează la telemuncă de ce aș fi nemulțumit dacă altcineva are telemuncă? Dacă sunt șofer, clar trebuie să fiu în mașină și în trafic ca să îmi fac treaba, dacă vreau telemuncă mă transform în dispecer sau mă recalific cât să lucrez de acasă, nu? Sunt stomatolog, cum aș putea să scot un dinte pe telefon sau pe laptop, m-aș putea supăra că nu am opțiunea de telemuncă? Nu toți știu cum să explice aceste diferențe în companie sau să facă ca lucrurile să fie acceptate de toți. În schimb, aș putea eventual oferi un alt tip de beneficiu acestor categorii de persoane care nu au această opțiune ca să fie ceva echitabil pentru toți. Ideal ar fi cu siguranță, ca de exemplu, o zi sau două în plus de concediu.
Sunt manageri care se tem că oamenii nu sunt productivi. Oare? Sau mai degrabă suntem puțin incapabili să gestionăm la distanță, dacă nu vedem ce face omul, că e cu nasul în calculator, ni se pare că nu se mișcă nimic. Sau nu am pe cine să bat la cap, pe cine să îmi vărs nervii, pe cine să trimit după cafea… Cred că trebuie mai degrabă educație în acestă direcție.
Dar cred că este interesant de asemenea să vedem și cum vede angajatul asta și de ce cred că ar trebui să ne gandim bine.
Ce poate câștiga o persoană din lucratul de acasă ?
O ora în plus de somn? Sau de citit? Sau pentru sport? Dus copilul la școală și luat de la școală ? Mai mult timp cu famila? Pot pune o mașină la spălat în timpul programului de lucru sau să arunc ceva într-o cratiță ? Stau cu copilul acasă dacă este bolnav și nu mai sunt stresat că nu știu cum se simte.
O oră sau chiar mai mult de timp câștigat în trafic ne-ar permite să facem alte lucruri. Să ne organizăm altfel, să avem mai mult timp pentru noi. Este oare jobul de vină că eu pierd timp pe drum? Eu am ales compania și stiam unde este sediul și cât fac până acolo. Traficul… să zicem ceva de urbanism? De șoferi ? Pentru mulți problema nu ar fi să meargă la birou cât timpul pierdut până acolo.
Da, sunt avantaje… am auzit în schimb și de persoane cu 3-4 contracte de muncă și care subcontractează persoane din alte țări să le facă munca. Unii au profitat de acest lucru și nu este corect, dar sunt doar câțiva și cred că ar trebui să ne gândim la marea majoritate.
Sau mai sunt oameni care cred că telemunca înseamnă că lucrez de acasă când vreau eu, pot să bat magazinele toată ziua și să lucrez pe fugă seara ce am de făcut. Oare? Poate sunt activități unde se poate, dar de cele mai multe ori nu ești singur și trebuie să lucrezi cu alții, la ceva comun.
Ce pierd? Sunt la început de drum și încă nu au experiență multă. Mă ajută sa lucrez de acasă? Nu am pe cine să întreb sau « de la cine să fur meserie » când ai un coleg la biroul alăturat mai prinzi din zbor unele lucruri, modul de abordare a unor situații, cum se comportă cu colegii sau șefii, înveți multe in direct. Mai stai pe lângă el când rezolvă ceva, îți este mult mai ușor să prinzi din zbor unele lucruri, te poate ajuta în direct când vede că ai o problemă și îți suflă repede un răspuns sau o soluție. Fiind la început de drum orice expunere este binevenită și îți va lipsi dacă lucrezi de acasă. Sunt tutoriale, literatură de specialitate, dar nu este același lucru. De câte ori nu am citit ceva pe net și când să aplicăm nu a fost chiar așa de simplu?!
Relaționezi la distanță, cum o să te descurci dacă la un moment dat îți schimbi jobul și trebuie să mergi la birou și să colaborezi cu un coleg? Nu mai ai posibilitatea să lucrezi de acasă și ești forțat să mergi la birou. Trebuie să ai același ritm cu colegul, nu poți începe la 10 și el de la 8, să înveți să schimbi informații, să îi ții locul, să preiei poate o activitate similară cu a ta, etc. Nu ai aceste deprinderi și o să îți fie greu să te adaptezi, să înțelegi ceva mai mare, global pentru că ai fost mereu singur în cutia ta, în ritmul tău.
Un alt minus ar fi că ești “invizibil“. Pentru că dacă la un moment dat se face o reducere de personal, de cine ne lipsim prima dată? de cei pe care nu îi vedem. Nu am tras niciodată împreună la birou, nu am mâncat împreună, nu am fost la o bere împreună, ești un necunoscut de care se pot despărți fără probleme.
Vrei să ai în timp o poziție de Team lead? Cum te formezi dacă tu vezi oamenii doar la distanță? Cum îi cunoști, cum îi ajuți, cum poți dovedi că formezi o echipă? Cum să motivezi o echipă dacă nu îi cunoști și personal pe fiecare în parte? E un lucru care se învață mult mai ușor și mai bine în practica directă, în discuții formale și informale. Ești unul din cei care lucrează bine la distanță, o să rămâi unul care face treaba la distanță și dacă vor fi oportunități, unul care este mai “vizibil“ va fi cu singuranță opțiunea 1, tu … mai așteaptă.
Când ai un job la distanță de multe ori te concentrezi pe ceea ce livrezi, să termini repede și poate să câștigi puțin timp pentru tine și mai puțin să fii conectat cu noutățile, evenimente de profil etc. Există riscul la un moment dat să nu mai știi ce fac alții prin piață, să descoperi că sunt tehnici noi, aplicații noi și că ceea ce știai tu nu se mai caută. Vrea ca firma să investească în tine, dar e puțin probabil sau nu sume importante. Dacă ești independent – cu atât mai puțin. Cum faci să te menții “în formă“ și să te dezvolți? Dacă limbajul de programare pe care îl știi nu se va mai căuta, ai stat concentrat pe livrabile și nu te-a mai interesat nimic altceva, dacă nu vei mai avea proiecte pe ce știi tu pe viitor? Câte lucruri noi ai învățat în ultimul an?
De multe ori o poziție de acasă este înșelătoare pentru că ți se pare că ai câștigat ceva și din păcate ai pierdut ceva ce ți-a scăpat pur și simplu din vedere.
Aș mai menționa ceva: starea de sănătate care se poate deteriora în timp fără să bagi de seama. Mai un kilogram sau două, un început de “colăcel“ sau chiar mai mulți, mereu spui că mergi la sală și dacă plouă ai renunțat fără să te gândești mult. Bucătăria e la doi pași, cipsurile sunt cel mai bun prieten, la fel și alunele… o bere …
Lucrul de acasă nu este pentru toți, trebuie o educație cu sine, o organizare foarte bună, un plan de dezvoltare în timp pe care să îl avem în permanență în minte și să nu ne izolăm de lume. Este pentru un anumit tip de activitate, o anumită perioadă din carieră etc.
Cred că telemunca ar trebui să fie mai degrabă o alternativă pe care să o poți folosi la job dacă ai nevoie, dar să nu fie în permanență. La început de carieră ar trebui să vreau să merg la birou să învăț. După ce am experiență de câțiva ani buni, am dezvoltat cât de multe competențe am putut, abia atunci să caut remote, până atunci trebuie să mă gândesc să mai construiesc. Să îmi stabilesc perioade de timp în care să am nevoie de WFH și de care să ma țin, ca de exemplu: am o problemă medicală, un job de acasă mă ajută la recuperare, îmi propun 1-2 ani de acasă cât să fie ok și apoi revin la o activitate dinamică. Am un copil de dus la școală, până în clasa X… după care reintru în circuit.
E drept că în multe firme auzim de mediu toxic, “mai bine de acasă decât cu toți nebunii“. Oare nu noi încurajăm fără să vrem un mediu deficitar pentru că nu mai știm să socializăm, lăsăm lucrurile nespuse, nu avem oameni pregătiți cu care să facem treabă, numim șef pe cineva incapabil doar că era la birou și pe altcineva nu mai știm? Angajăm la distanță pentru că oamenii nu mai pierd timp să vină la interviu și avem surprize. Da, traficul ne mănâncă timp, da, mai vrei o oră de somn în plus dimineața, oare nu ar fi mai bine să îmi caut un loc bun de muncă care să îmi ofere ce îmi doresc decât să mă ascund după un ecran și … să aștept să treacă timpul și să îmi primesc salariul? Poate să dureze, dar dacă nu va dura …. Dacă mă trezesc într-o zi că îmi spune că trebuie să ajung la birou sau că nu mai e nevoie de mine?
Care este nevoia mea reală? Cât sunt de pregătit profesional? Ce vreau să fac și unde, cu cine? Ce mi s-ar potrivi cu adevărat și cum ajung acolo? Cred că avem multe întrebări pentru noi în momentul în care alegem un job și nu ar trebui sa primeze “remote“ pentru că poate fi o capcană pentru mulți.
HR-ul are mult de lucru să pregatescă un mediu de lucru potrivit pentru telemuncă acolo unde se poate, oamenii să fie pregătiți să lucreze de acasă, managerii să știe să lucreze cu oamenii la distanță și să știe cum să îi ajute în acest context. Angajații trebuie să fie atenți la cum își construiesc cariera în acest context complet remote sau parțial, pentru că poate pentru unii este ok, dar poate pentru alții nu. Am început să fim mulți candidați pentru același post, ce plusuri avem? Cu ce ne diferențiem? Ce concesii sunt dispus să fac? Oare acest complet remote dorit nu este un “cadou înveninat“?
