O analiză de Florentina Ifrim, Chief People Officer, Softia

 

Zilele în care sănătatea mintală era un subiect „privat” par, din fericire, pe cale să apună. Tot mai multe companii includ wellbeing-ul în strategia de HR, iar angajații se așteaptă la susținere reală. Cu toate acestea, în ciuda acestui progres, sănătatea mintală rămâne un subiect greu de abordat în mediul profesional. Frica, rușinea și nesiguranța sunt încă prezente, iar conversațiile rămân rare sau superficiale.

De ce ezităm?

Mulți oameni se tem că dacă vorbesc deschis despre anxietate, epuizare sau dificultăți personale, vor fi percepuți ca instabili, nesiguri sau „prea sensibili”. Într-un mediu dominat de cultura performanței continue și a rezilienței forțate, orice formă de vulnerabilitate poate părea un risc de carieră.
Însă adevărul e că exact această tăcere perpetuează suferința și îndepărtează oamenii de soluții.

Când disconfortul psihic devine tulburare: câteva repere din psihologie

Dincolo de oboseala cotidiană, presiunea task-urilor sau perioade mai grele, unele simptome nu mai sunt doar semne de stres, ci pot indica tulburări clinice — iar acestea nu dispar cu un weekend liber.

Conform DSM-5-TR (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale), câteva dintre cele mai frecvente tulburări psihice care apar în mediul organizațional sunt:

Tulburarea depresivă majoră (MDD) – implică dispoziție depresivă aproape zilnic, pierderea interesului sau a plăcerii în activități, oboseală excesivă, tulburări de somn, dificultăți de concentrare, sentimente de inutilitate sau vinovăție, prezente timp de cel puțin două săptămâni, cu impact funcțional semnificativ.

Tulburarea de anxietate generalizată (GAD) – se manifestă prin îngrijorare excesivă, persistentă și dificil de controlat, însoțită de simptome precum tensiune musculară, agitație, fatigabilitate și tulburări de somn, care durează cel puțin 6 luni.

Burnout-ul – deși nu este inclus oficial în DSM-5, este recunoscut de OMS drept un sindrom ocupațional. Se caracterizează prin epuizare emoțională, distanțare mentală față de locul de muncă și scăderea eficienței profesionale. Are cauze directe în condițiile cronice de muncă și se tratează în primul rând prin intervenții organizaționale.

Este esențial să înțelegem că a vorbi despre sănătate mintală nu înseamnă să medicalizăm orice emoție negativă. Înseamnă să recunoaștem când anumite stări devin cronice, disfuncționale sau copleșitoare și să acționăm cu responsabilitate.

Spațiul psihologic sigur începe de sus

Liderii au un rol crucial: să creeze un cadru în care oamenii se simt în siguranță să fie sinceri. Iar asta nu înseamnă să devenim terapeuți, ci să devenim mai umani.

Câteva întrebări simple, dar autentice, pot deschide uși importante:
„Cum ești cu adevărat în perioada asta?”
„Ce te apasă în ultima vreme?”
„Ce ți-ar face bine acum?”

Dar cel mai puternic instrument rămâne exemplul personal. Când liderii povestesc despre propriile provocări (fără dramă, dar cu onestitate), creează un efect de domino. Într-un spațiu unde vulnerabilitatea este acceptată, autenticitatea devine contagioasă.

Ce pot face angajatorii?

Nu avem nevoie de programe sofisticate, ci de intenție clară și consecvență.

În Softia, am promovat coachingul și consilierea nu ca intervenții de criză, ci ca instrumente continue de dezvoltare personală și profesională. Am creat spații de reflecție autentică, am introdus mecanisme de feedback anonim privind starea de bine a echipelor și am susținut ideea că pauza și resetarea sunt practici sănătoase de leadership, nu semne de slăbiciune.

Pentru anul acesta, ne-am propus să extindem aceste inițiative prin sesiuni deschise de psihoeducație, axate pe sănătatea mintală, cu scopul de a-i ajuta pe colegii noștri să recunoască semnele posibile ale unei tulburări psihice și să înțeleagă ce presupune trecerea printr-o astfel de perioadă. Ne dorim, ca angajator, să contribuim activ la un climat în care sprijinul, educația și empatia devin parte integrantă a culturii organizaționale.

Ceea ce face diferența nu e volumul de resurse, ci mesajul transmis:
„E ok să nu fii ok – și suntem aici să te susținem.”

Sănătatea mintală nu este un moft sau o extravaganță. Este infrastructura nevăzută a performanței sustenabile.

Dacă vrem organizații vii, trebuie să începem prin a asculta cu adevarat cum sunt oamenii noștri. Să nu ne fie frică de emoție, de ezitare, de tăcere sau oboseală. Sunt tot parte din muncă.
Iar poate primul pas nu este o campanie, ci o conversație reală – una în care nu e nevoie să fim perfecți, ci sinceri.