Pe măsură ce inteligența artificială începe să redeseneze piața muncii, temerile legate de dispariția unor locuri de muncă nu mai țin doar de scenarii speculative. Un raport realizat de Goldman Sachs sugerează că impactul asupra angajaților afectați ar putea fi mai profund și mai de durată decât se credea.
Analiza, care urmărește evoluția profesională a peste 20.000 de americani de-a lungul a patru decenii, arată că lucrătorii înlocuiți de tehnologii emergente nu doar că își găsesc mai greu un nou job, dar sunt nevoiți adesea să accepte poziții mai slab plătite sau sub nivelul lor de calificare.
Comparativ cu alte tipuri de concedieri, cei afectați de automatizare au nevoie, în medie, de mai mult timp pentru a reveni pe piața muncii. Iar odată reangajați, se confruntă cu pierderi salariale care, deși par modeste inițial, se acumulează în timp. În deceniul care urmează unei astfel de schimbări, veniturile lor cresc semnificativ mai lent decât ale altor lucrători.
Fenomenul este explicat, în mare parte, prin ceea ce economiștii numesc „retrogradare ocupațională”: competențele dobândite în meserii afectate de automatizare își pierd rapid relevanța, iar tranziția către domenii noi nu este întotdeauna lină. Rezultatul? O repoziționare pe piața muncii, adesea pe trepte inferioare.
Efectele sunt și mai dure în perioade de criză economică. Cei care își pierd locurile de muncă în contexte de recesiune ajung să petreacă mai mult timp în șomaj și au un risc mai mare de a experimenta instabilitate profesională pe termen lung.
Deși impactul concret al inteligenței artificiale asupra ocupării forței de muncă este, deocamdată, limitat, tendințele sunt clare. Estimările indică faptul că AI ar putea duce la pierderi nete de locuri de muncă, chiar dacă o parte dintre acestea vor fi compensate de roluri noi, create în jurul tehnologiilor emergente.
În acest context, una dintre cele mai vulnerabile categorii este reprezentată de angajații aflați la început de carieră. Pentru aceștia, un astfel de șoc profesional poate însemna amânarea unor decizii majore de viață, precum cumpărarea unei locuințe sau întemeierea unei familii.
Există, totuși, și o parte mai optimistă a ecuației. Tinerii și persoanele cu studii superioare au, în general, o capacitate mai mare de adaptare, iar programele de recalificare pot atenua o parte din efectele negative.
Concluzia raportului este clară: nu toate pierderile de locuri de muncă sunt la fel. Iar cele generate de schimbări tehnologice profunde – cum este valul actual de inteligență artificială – pot lăsa urme economice și sociale care se resimt ani la rând.
