Că anul trecut a fost un factor declanșator pentru stări de anxietate și panică generală este un aspect asupra căruia putem cădea cu toții de acord. Am fost fie personajele principale, fie martori ai unor schimbări pe care nu le credeam posibile și asta în frunte cu (fireasca deja) muncă remote.
Toate bune până aici, în condițiile date. Trăim visul de altădată: un mai bun control asupra propriului timp, asupra locului în care ne aflăm ‘la muncă’ și nu în ultimul rând, asupra orarului – altădată bătut în cuie. Și totuși, care e problema? Ei bine, se pare că schimbările constante, presiunea resimțită de către mulți dintre angajați de a ‘livra’ mult și rapid își arată efectele nu doar sub forma anxietății depresive, ci și anxietății ca declanșator ‘favorit’ al Sindromului Impostorului.
Printre semnele prin care putem recunoaște apariția sindromului se numără tendința de a fi mai reținuți în meeting-uri, de a fi mai tăcuți în relaționarea cu echipa din teama de a nu spune ceva irelevant, sau de a nu fi neîndeajuns de bun. În fapt, la asta se și reduce întregul ‘tărâm’ al sindromului de impostor – la frica de a nu fi destul de bun; destul de bun, în ciuda reușitelor tale, în ciuda meritelor sau chiar a poziției tale în companie.
Citește mai mult: https://www.wall-street.ro/articol/Careers/278267/sindromul-impostorului-in-contextul-remote-work.html
