“Expunerea noastră la stress și frică în timpul pandemiei de Covid a provocat, printre altele,destabilizare în plan economic, social și psihologic, fenomene la care ne-am așteptat, dealtfel, iar izolarea socială forțată a împiedicat distribuirea resurselor de orice fel pentru a face față amenințării reale a pandemiei.Informațiile legate de pandemie, decese, oferite de mass-media cu o ritmicitate, aș spune, înfricoșătoare, apariția unor situații neprevăzute – lipsa de paturi în spitale, de pildă, au crescut anxietatea și stările depresive”, spune psihologul Cristina Danilov în interviul acordat platformei EventsMax.ro.
Potrivit acesteia, stressul cumulativ de natură traumatică a determinat o creștere a numărului de tulburări de personalitate. “S-a dovedit că abundența de informații, inclusiv cele ce păreau utile în acele momente – sfaturi, recomandări, unele oferite de neprofesioniști, fie că erau politicieni, influenceri, jurnaliști, militari, ,alții decât personalul medical instruit, au provocat multora reacții negative neașteptate – printre acestea, aș menționa tulburarea obsesiv- compulsivă. Să ne amintim de câte ori pe zi foloseam clorul pentru a șterge clanțele, podelele, pantofii, de câte ori spălam fructele cumpărate din market înainte de a le consuma. La unele persoane aceste acțiuni, pe fondul anxietății crescute, au degenerat ”.
Cristina Danilov, psiholog practicant în Psihologia muncii și organizațională, consideră că pandemia a însemnat nu doar frică adânc implantată în ființa noastră, ci o perioadă de instabilitate socială, în care oamenii și-au pierdut locul de muncă, nu și-au găsit un altul, mulți s- au îmbolnăvit de depresie și, ca urmare, numărul sinuciderilor a crescut. “Un studiu al efectului pandemiei de COVID-19 asupra copiilor a arătat că aceștia se confruntă cu ușoare întârzieri de dezvoltare mintală din cauza restricțiilor și izolării de atunci. Pandemia, ca fenomen social, a determinat o scădere a calității vieții celor mici, o creștere a problemelor de sănătate, printre care apariția insomniilor și a obezității, deficit la nivel de atenție și concentrare. Consumul de alcool și droguri a crescut, de asemenea. Cazurile de violență domestică au explodat, ca și numărul de divorțuri. Societatea încă nu și-a revenit, trebuie să recunoaștem acest lucru. Vedem la televizor crime, multă violență, atacuri pe stradă, multe persoane cu tulburări psihice. Și izolare, cel puțin asta văd eu, o altfel de izolare, oamenii au devenit mai suspicioși, ca să spunem așa, sunt mai selectivi în ceea ce privește relația cu ceilalți. Încă suntem afectați și acum vedem efectele psihologice ale acestei perioade de tristă amintire”, explică interlocutoarea noastră.
“Ne trezim dintr-un coșmar pe care încercăm să-l descifrăm”
Aceasta mărturisește că, într-o discuție pe care a avut-o recent cu psihoterapeutul de orientare experențială și hipnoterapie Dr. Bebe Mihăescu, acesta i-a spus ceva care are legătură cu aceste timpuri de care am vorbit. ”Când ți-e frică, ești mai prost, mi-a spus psihoterapeutul Mihăescu. Cu cât îndrăznim mai mult, cu atât mai mult biruim lumea. Ca să birui o lume care doarme în inerțiile ei, să plantezi idealuri, să plantezi scopuri, trebuie să ai o forță nemăsurată, iar această forță vine din îndrăzneală. A îndrăzni presupune că avem o credință, iar credința ne construiește destinul. Sunt cuvinte pline de sens. Da, aș completa, frica e un tărâm al iluziilor care te condamnă la suferință. Cu cât te gândești mai mult la ele, la iluziile tale, cu atât suferința se amplifică. Dacă ai o stare de minimă conștientizare, realizezi că îți faci rău cu mâna ta. Ești posedat de frică prin programul de gândire pe care îl rulezi. Ești la mila gândirii tale condiționate. Îngrijorarea e produsă de poveștile pe care ți le spui în mintea ta, de filtrul minții tale prin care citești realitatea, de interpretările pe care le oferi, de scenariile catastrofice pe care le construiești. Frica, da, te face să fii mai prost. E dur ce spune doctorul Mihăescu, dar a spus-o bine. De ce? Fiindcă, prin frică nu mai gândești tu. În locul tău gândește frica, a cărei rațiune e imbatabilă. Iar această rațiune a fricii face casă bună cu manipularea. Ești vulnerabil, ești la cheremul celorlați care au nevoie de frica ta pentru a-și duce la împlinire planurile. Planurile lor care nu se potrivesc întotdeauna planurilor tale, din păcate”, arată Cristina Danilov.
Ea spune că azi vedem mai bine ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 4 ani. “Crimele produse din neglijențe medicale, incoerența autorităților, morții duși la cimitire ăn saci din plastic, intervențiile după un protocol care nu a ținut cont de situațiile particulare ale bolnavilor, vaccinurile care au împărțit lumea în două și care, iată, sunt contestate astăzi, unele fiind chiar retrase de pe piață, teoriile conspirației care au explodat, dar mai ales tot ceea ce am trăit cu toții atunci, în 2020, ne pun pe gânduri. Iar noi, ca ființe raționale,inteligente, creative, avem dreptul de a gândi și de a căuta adevărul. Ce a fost pandemia, dacă a fost justificată anxietatea noastră, dacă a fost doar manipulare cum s-a tot spus, de unde a apărut și ce a lăsat moștenire în urma ei, încă nu am primit răspunsuri clare. Ne trezim parcă dintr-un coșmar pe care încercăm să-l descifrăm. Dureros este că sute de mii de vieți au fost curmate, multe familii distruse, multe sinucideri, divorțuri. La toate aceste dezechilibre am fost și încă mai suntem martori, suntem contemporani cu suferința.”
“Eforturile unui angajat care lucrează de acasă sunt mari și conduc, adeseori, la burnout”
În timpul pandemiei, foarte multă lume a ajuns să lucreze de acasă și a rămas în această postură chiar și post-pandemie. Am întrebat-o pe Cristina Danilov daca acest “remote” este o binecuvântare, o pedeapsă sau cel mult un rău necesar?
“Acest remote, lucrul de acasă, după opinia mea, adâncește singurătatea. Comunicarea între oameni este afectată. Angajații, forțați să treacă brusc la remote, s-au confruntat cu mai multe sarcini dificile: pe de o parte, au fost obligați să-și organizeze spațiul și timpul de lucru și să se obișnuiască cu noul format, și, pe de altă parte, să facă față izolării sociale și anxietății provocate de pandemia Covid. În acea perioadă, multe companii au dat faliment sau și-au restrâns numărul de angajați, unii dintre aceștia, din diverse motive, nefăcând față noilor cerințe”.
Psihologul subliniază că lucrul de la distanță poate îngreuna concentrarea unui salariat. Productivitatea sa poate scădea și din cauza faptului că este dificil să execute o sarcină de serviciu atunci când nu află la birou, ci în propriul dormitor, având biroul, uneori, lipit de pat.
“Capacitatea de concentrare este afectată nu doar de spațiul în care îți desfășori activitatea ci și de comunicarea pe zoom cu colegii. Aici, am în vedere neuronii-oglindă, când ne uităm la alți oameni care efectuează o anumită acțiune, aceștia sunt activați – astfel ne putem pune în locul altei persoane și putem simpatiza, empatiza cu el. Dacă o persoană, de exemplu, se uită la un coleg care muncește, creierul ei se restartează pentru a funcționa în același scop, munca. Din acest punct de vedere, productivitatea, capacitatea de concentrare, atenția unui salariat care lucrează remote, singur, uneori în condiții nefavorabile sau ,poate, într-o cameră în care cei doi-trei copii ai săi se joacă ori își fac temele, nu pot fi egale cu ale unui salariat care lucrează într- un birou bine amenajat, cu alți 4-5 colegi, toți preocupați să-și finalizeze proiectele. Eforturile unui asemenea salariat care lucrează de acasă sunt mari și acest lucru, atunci când rezultatele sunt excelente, trebuie apreciat. Dar acestea conduc, adeseori, la burnout. De aici și creșterea numărului de cazuri de acest fel”.
Cristina Danilov amintește că, în timpul pandemiei, termenul „oboseală de zoom” a devenit unul uzual. Nu este legat de numărul de conversații pe care salariatul îl are cu șefii sau colegii, ci ține de natura apelurilor video. “Vorbim aici de deficitul de semnale nonverbale. Când oamenii comunică ‘face to face’ trimit, citesc și interpretează reciproc gesturile, expresiile faciale și emoțiile. În timpul unei videoconferințe, capacitatea de a trimite astfel de semnale este limitată și persoana trebuie să depună mai multe eforturi pentru a fi înțeleasă sau pentru a-ți înțelege interlocutorul. Și acest lucru poate provoca stress și anxietate. Probabil că unul din beneficiile lucrului de la distanță este că un angajat nu e nevoit să-și piardă timpul călătorind, cu noaptea-n cap, prin autobuze de acasă la birou și înapoi. Câștigă timp. Dar puțină mișcare, totuși, nu strică. Avem nevoie să interferăm cu natura și, mai ales, cu societatea, cu colegii, cu șefii noștri și altfel decât prin ecrane. Dacă suntem, totuși, nevoiți să lucrăm în acest regim, să nu uităm că este necesar să ieșim zilnic după orele de lucru, să găsim modalități de a ne conecta cu realitatea palpabilă, fie că mergem la sală, la un concert, că ne vedem cu prietenii sau ne plimbăm cu bicicleta, toate sunt necesare pentru a ne oferi echilibru mental”.
“Trebuie să ne concentrăm pe ceea ce putem controla în viețile noastre”
Am profitat de prilejul acestei discuții pentru a o întreba pe Cristina Danilov care sunt noile frici instalate la nivelul mentalului nostru după declanșarea conflictului armat din Ucraina.
“Când ai un conflict armat lângă tine nu ai cum să nu te gândești că acest conflict va nu escalada, punându-ți viața și viitorul în pericol, viața ta și a familiei tale, a prietenilor tăi. Contextul acestor zile scoate la iveală sentimente pe care cei mai mulți dintre noi nu le-am avut, frica de război, deci, cea care ne dă târcoale este, din nou, frica. Din perspectiva ei, a fricii, tot ceea ce se petrece în jur este imposibil de ignorat. Dar să nu uităm că aceasta poate fi ținută sub control”.
Psihologul spune că evitarea discuțiilor care generează panica, selectarea informațiilor vehiculate pe rețelele de socializare al căror scop este manipularea și inducerea în panică și eroare a publicului,limitarea vizionării talk-show-urilor sau a programelor de știri care oferă, oră de oră, informații ce pot genera anxietate, pot fi unele dintre soluții. “Avem deja experiența pandemiei. Pentru a face față stresului pe care îl poate cauza existența conflictului armat de lângă noi, trebuie să ne concentrăm acum pe ceea ce putem controla în viețile noastre. Frica nu ne ajută să oprim războaiele, vom fi, dacă ne lăsăm din nou în captivi ei, la fel de incoerenți , sensibili și instabili emoțional ca atunci, în 2020. Orice s-ar întâmpla, trebuie să fim raționali, puternici mental și emoțional, pentru a lua cele mai bune decizii. Iar acestea se cultivă din timp. Să nu lăsăm anxietatea să ne depășească granițele personale, dorințele, planurile de viață, relațiile cu cei din jur, ghidați după principiile drobului de sare al lui Ion Creangă. Atâta timp cât există credință, cum spunea si psihoterapeutul Bebe Mihăescu, avem un destin. Și putem crede, în primul rând, în noi înșine, noi singurii responsabili de destinul nostru ”, concluzionează Cristina Danilov.