Va revoluționa generația Z mediul de lucru? Anul acesta s-ar părea că va depăși numărul Boomerilor în joburile cu normă întreagă, ceea ce îi face pe unii manageri să se simtă neliniștiți și nemulțumiți. Potrivit unui studiu ResumeBuilder, de la începutul acestui an, 3 din 10 angajatori evită să angajeze candidați din Generația Z și preferă candidații mai în vârstă.

Și alegerea e cât se poate de asumată dacă ne raportăm în continuare la același studiu care ne arată că 30% dintre managerii chestionați au recunoscut că au fost nevoiți să se despartă de un angajat din Generația Z în decurs de doar o lună de la angajare.

De ce? Unde e, totuși, problema?

Conform managerilor de resurse umane, problema pare să înceapă încă din procesul de recrutare. Mare parte dintre ei consideră că cei din Generația Z nu se prezintă corespunzător la muncă sau la interviuri -58%, fie din punct de vedere al vestimentației, fie din alte motive ce țin de lipsa de pregătire.

Alte aspecte semnalate fac referire la menținerea contactului vizual care, în opinia lor, lipsește în 57% din cazuri. Iar lista continuă cu cei care vin cu cereri salariale nerealiste (42%), au dificultăți în comunicare (39%) și pur și simplu nu par suficient de interesați sau implicați (33%).

Pe scurt, provocările pe care angajatorii spun că le întâlnesc în rândul generației Z sunt, de fapt, aspecte ce țin de bunele maniere – personale și profesionale, care poartă numele de etichetă. Cred, cu tărie, că soluția nu e să evităm să lucrăm cu talente din Generația Z, ci dimpotrivă. Cât timp conștientizăm care sunt problemele, trebuie să acționăm în mod direct, să punem degetul pe rană.

Unele voci ar spune că e o problemă mult mai pregnantă în SUA, însă le contrazic pentru că, de data aceasta vorbesc dintr-o dublă perspectivă – în calitate de specialist resurse umane și etiquette coach – trainer de bune maniere profesionale. Nu de puține ori m-am ciocnit de aceleași probleme pe care le-am regăsit la americani în listă, iar cele de mai sus sunt doar o parte dintre ele. De foarte multe ori, candidații nu știu cum să reacționeze în fața unui feedback, intră în ofensivă mult mai ușor decât alte generații, și, din nou, la fel ca în State, unde 60% dintre ei se simt mereu îndreptățiți, avem fix același tipar și în România.

Cum putem pune degetul pe rană? Introducând programe de mentorat, cursuri de etichetă, de comportament într-un mediu corporativ. Și deja se observă o tendință tot mai mare de implementare a etichetei de business pentru angajați. Citeam, cred că în cadrul aceluiași studiu, că 6 din 10 companii vor oferi în 2024 cursuri de etichetă la birou. Asta, deocamdată, tot în SUA. La noi, nevoia și ”prevenția” provocărilor comportamentale se produc mai greu. Eu, personal, la BE Remarkable, primesc solicitări din partea companiilor, însă nu suntem încă acolo. Aș zice că una din 20 de companii a luat deja asta în calcul, deși într-o formă ușor diversificată – nu doar cu programe de etichetă, ci și de public speaking și orientare în carieră pentru cei și mai tineri. Nu e rău, există potențial și asumare – asumarea lacunelor cauzate nu doar de contextul pandemic și post pandemic, ci și de alte aspecte. Ele sunt rezultatul unei combinații de factori, inclusiv educație limitată în domeniul afacerilor, dependența de tehnologie, schimbările în valorile culturale și natura dinamică a mediului de lucru actual. Să nu uităm că Generația Z a crescut într-o eră dominată de tehnologie și comunicare digitală. Acest lucru poate duce tocmai la o tendință de a subestima importanța comunicării personale și a interacțiunilor reale și de a neglija fix aspectele de bază ale etichetei de afaceri, pe care le-am întâlnit în studiul ResumeBuilder.

 

Observ că una dintre provocările pentru anul 2024 este implicarea tinerilor la locul de muncă și nu, nu mă refer, la procesele de onboarding aici, ci la manierele de a-i convinge să fie mai implicați, chiar mai dedicați aș spune. Unii ar tinde să acuze companiile că au o cultură organizațională defectuoasă, insuficient de atractivă, însă până la a defini cauzele, mi-au atras atenția statisticile unui studiu Gallup care arată că generațiile Millenials și Z au, într-adevăr, o implicare la locul de muncă în scădere. Asta m-a dus cu gândul la aspectele semnalate mai sus, de mine, de alți hiring manageri sau de alte studii și statistici. Lipsa de interes și implicare a tinerelor generații nu e cauzată doar de schimbările culturale prin care au trecut, de mediile organizaționale deficitare sau de era dominantă tehnologic în care se află, ci și de incertitudinea economică, de contextele globale politice și economice. Ba chiar și de inteligența artificială care, deși eficientizează foarte multe procese, observ în rândul acelorași generații un exces la care s-a ajuns, iar cel mai bun exemplu este vis-à-vis de discrepanța dintre CV-urile lor și modul în care se prezintă la interviu, corelată cu profilul lor real. Nu de puține ori, între CV-ul primit și discuția cu noi sau directorii de departamente am asistat la  o cu totul altă situație, iar asta e, de fapt, o provocare și mai mare pentru noi, oamenii din HR.