Angajații muncesc mai mult în 2026, câștigă la fel și vor să plece, în condițiile în care unul din trei se declară pregătit să schimbe jobul în următoarele șase luni, potrivit unui studiu de profil realizat de o agenție de cercetare de piață.
Echilibrul dintre angajat și angajator s-a erodat vizibil în ultimii trei ani. ‘Angajații fac mai mult, câștigă mai puțin și se simt tot mai nesiguri pe jobul pe care îl au. Astfel, presiunea volumului de muncă și stagnarea veniturilor au creat un ‘cocktail’ toxic pentru retenție: peste 30% dintre angajați plănuiesc să își schimbe jobul în următoarele 6 luni’, arată cercetarea MKOR, ‘Employee Sentiment 2026: Perspectiva angajaților români 2023-2025’.
Potrivit sursei citate, moralul colegilor și al angajaților înregistrează tendința negativă cea mai accentuată din ultimii 3 ani ai studiului. În același timp, volumul de muncă a crescut constant: angajații raportează niveluri ridicate și susținute de suprasolicitare din 2023 până în 2025. În același timp, percepțiile legate de dimensiunea echipelor s-au deteriorat vizibil: angajații fac mai mult cu mai puțini oameni.
‘Observăm un trend periculos care s-a consolidat în ultimii trei ani: o deconectare profundă între efortul depus de angajați și recunoașterea primită. Nu mai vorbim doar despre o nemulțumire salarială, ci despre o criză de cultură organizațională. Companiile care ignoră epuizarea echipelor și lipsa perspectivelor de creștere vor pierde lupta pentru talente în 2026. Companiile care acționează acum vor câștiga loialitatea oamenilor pe termen lung’, a explicat Corina Cimpoca, fondatoare MKOR.


Astfel, presiunea suplimentară nu vine însoțită de compensații pe măsură. Ponderea angajaților care raportează majorări salariale s-a înjumătățit față de 2023 iar în ceea ce privește beneficiile extrasalariale, 3 din 10 angajați declară că pachetul s-a redus față de 2024, o tendință în creștere față de edițiile anterioare ale studiului.
La acestea se adaugă scăderea percepției siguranței locului de muncă. Angajații sunt tot mai nesiguri pe stabilitatea jobului, ceea ce amplifică presiunea psihologică și alimentează intenția de plecare.
‘Angajații cu risc ridicat de plecare reprezintă 29% din total. Sunt mai degrabă bărbați (57%), cu vârsta medie de aproximativ 40 de ani, cu venituri mici și angajați pe poziții de execuție. Percep pachetul total drept în scădere și mediul de muncă ca fiind instabil. Pentru ei, siguranța locului de muncă și oportunitățile de avansare în carieră au o relevanță mai ridicată decât pentru media generală. La polul opus, 52% sunt angajați stabili: profil echilibrat între femei și bărbați, venituri medii, percepție pozitivă sau neutră față de pachetul total și mediul de muncă’, se precizează în comunicat.


Salariul rămâne principalul factor decizional atunci când vine vorba de schimbarea locului de muncă, dar studiul arată că stabilitatea și perspectivele de creștere profesională devin tot mai importante în ecuația retenției.
În aceste condiții, datele cercetării trasează trei direcții cu impact direct asupra retenției: transparență și comunicare activă, prin update-uri regulate privind direcția organizației, criteriile de performanță și traseele de carieră; recalibrarea pachetului total de remunerație, prin reconsiderarea beneficiilor low-cost, dar relevante poate face diferența fără costuri majore; audit al volumului de muncă, respectiv o redistribuire a sarcinilor, clarificare a priorităților și angajări țintite.
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 1.000 de respondenți iar marja de eroare este de ±3,1%. AGERPRES